despre razboi si (a se citi pentru) bani/petrol
     media: 5.00 din 3 voturi

19.04.07
01:14



This is a remarkable work of Art.
This picture is made from faces of 670 soldiers who died in the Iraq War
Spread a little love, the world is in desperate need..!!!


de infinit | Trackback | 3 comentarii |

viata pur si simplu
     media: 5.00 din 1 vot

19.04.07
00:26

Un lucru pe care l-am descoperit este ca mi-e greu sa inchei o relatie. Ma vad cu cineva de cam o luna, de cateva ori pe saptamana: vorbim la telefon zilnic, ne plimbam prin parc, mergem la teatru/film, pe sarutam si ne tinem de mana ca doi indragostiti, ne povestim ce-am facut in ziua care tocmai s-a incheiat. Exact ca un cuplu normal. Insa lipseste spark-ul, acel ceva pe care oamenii il numesc dragoste. Nu sunt indragostit de ea. Ea e miniogna, blonda, un pic slabuta, in linii mari destul de simpatica. Atractie fizica exista, dar nu are acel ceva care ma atrage la o fata, acea dorinta de a cauta si de a vedea mai mult in viata decat acumulare materiala, evolutie profesionala intr-o cariera, distractie, calatorii si casatorie/copii. Nu e nimic rau cu astea, dar esenta vietii nu sta in asa ceva.
Sambata, cand ne plimbam prin parc si vorbeam, la un moment dat m-a facut prea visator si mi-a spus ca analizez prea mult lucrurile, ca doresc prea mult sa vad ce sta in spatele a tot ce se intampla. "De ce nu iei lucrurile asa cum sunt?" mi-a spus. Voalat, am fost acuzat si mi s-a reprosat ca gandesc.

Teama de a ramane inca o data singur, de a nu avea la cine sa ma intorc, de a porni inca o data intr-o anevoioasa cautare pentru aceea care stiu ca este acolo si care este perfecta pentru mine a aparut. Astazi n-am avut curajul sa pun capat relatiei. Cand m-a intalnit cu ea mi-am zis ca e simpatica, chiar frumoasa si ca ne putem intelege. Ne-am sarutat, ne-am plimbat prin oras pe stradute laturalnice din Bucurestiul vechi si apoi am condus-o acasa.

Care ar fi lectia acestei situatii de fapt? Ce vrea realitatea sa-mi spuna? Sa ma multumesc cu putin sau sa visez inca o data, sa pornesc din nou in cautare?

Vreau sa o gasesc pe aceea care sa-i pot canta/recita in miez de noapte 'Nothing Else Matters', declatia perfecta de dragoste, in mijlocul camerei inudate de lumina calda a lumanarilor,si sa o vad ca lacrimeaza, chiar ca plange, ca ma pot contopi cu ea si ca putem deveni din doi un intreg. O Noua fiinta resarita, o noua specie. Cuplul perfect. Fiinta intreaga, ce cuprinde ambel polaritati: feminin si masculin, intreaga completa si perfecta, perfectiune ce si-a gasit propria identitate si pur si simplu Este. Exista si emana Viata.
Stiu ca se poate si, de asemenea, stiu ca se poate chiar in lumea asta.
Ramane de vazut.

Post scriptum:
So close no matter how far
couldn't be much more from the heart
forever trusting who we are
and nothing else matters

never opened myself this way
life is ours, we live it our way
all these words I don't just say
and nothing else matters

trust I seek and I find in you
every day for us something new
open mind for a different view
and nothing else matters

never cared for what they do
never cared for what they know
but I know

so close no matter how far
couldn't be much more from the heart
forever trusting who we are
and nothing else matters

never cared for what they do
never cared for what they know
but I know

never opened myself this way
life is ours, we live it our way
all these words I don't just say

trust I seek and I find in you
every day for us something new
open mind for a different view
and nothing else matters

never cared for what they say
never cared for games they play
never cared for what they do
never cared for what they know
and I know

so close no matter how far
couldn't be much more from the heart
forever trusting who we are
no nothing else matters



de infinit | Trackback | 2 comentarii |

pantofi noi
     media: 0.00 din 0 voturi

17.04.07
23:36

Urasc cumparaturile si in mod deosebit urasc cumparaturile de pantofi/adidasi/whatever. Si pe langa faptul ca trebuie sa iau si sa incalt ceva cu care nu sunt obisnuit, cu care nu ma simt in elementul meu, cu siguranta acele incaltari imi vor vor genera bataturi, discomfort, si vise dupa vechile perechi de 'ciubote' in care, desi vechi si obosite, ma simteam ca la mama acasa, ca pe plaja in vama, cu picioarele goale pe nisipul caldut.

Favoritele mele sunt sandalele, de preferat cat mai simpliste.
Vreau sa vina vara sa pot umbla in sandale. Vreau la Vama Veche inainte sa apara manelistii, comercialul, cand era aproape gol, doar o bodega obosita in care te imbatai asa de frumos si faceai baie in mare odata cu rasaritul.

Vreau in paradisul meu.



de infinit | Trackback | 0 comentarii |

tsunami in antarctica (cica...) & ganduri de ecologie
     media: 0.00 din 0 voturi

17.04.07
23:16
















Cand ii aud pe cine stie ce descreierati cu texte negandite temeinic, de genul 'sa stapanim natura, sa imblanzim natura, etc., natura ne este potrivnica, natura loveste in om, etc.' ma pufneste rasul, combinat cu plans. Daca planeta asta ar emana o singura flatulatie mai serioasa (adica s-ar bashi, pe romaneste ) toate civilizatia asta ar dispare in proportie de 99%. Nu e nevoie decat de o pietricica mai mare sa cada din cer sau de o schimbare a polilor magnetici, cum se vehicula la un moment dat ca se va intampla, prin diverse cercuri stiintifice.

Noi suntem parte din natura si facuti pentru a coabita cu natura, nu ea ne este bunul nostru dat, de care sa ne batem joc si sa distrugem ce s-a creat in miliarde de ani.
Natura este divinitate. Sa o pretuim ca pe un bun sfant.


de infinit | Trackback | 0 comentarii |

bancuri despre sefi :-))
     media: 5.00 din 3 voturi

17.04.07
23:07


sefii, ca ne sunt la ordinea zilei

Ai auzit? a murit sefu'.
- Da. Si ma tot intreb cine a mai murit odata cu el.
- De ce?
- Pai scria in anunt ca "odata cu el a murit unul dintre cei mai capabili angajati ai firmei noastre..."

- Popescule, de ce vii asa tarziu?!!!
- Pai, mi-ati spus ieri sa-mi citesc ziarul acasa...

Un patron catre altul:
- Cum de angajatii tai sunt mereu asa punctuali?
- Simplu: am 30 de angajati si 20 de locuri de parcare.

Seful: - Nu trebuie sa ma priviti ca pe un sef, ci ca pe un prieten care are mereu dreptate.

La Biroul de Resurse Umane:
- Ne pare rau, dar nu va putem angaja, pentru ca nu avem ce sa va dam de lucru.
- Pai, asta n-ar fi asa de grav...

Seful catre secretara:
- Cine ti-a spus ca doar pentru ca te-am sarutat de cateva ori ai dreptul sa lenevesti toata ziua?
- Avocatul meu.

Intre colegi:
- De ce nu lucreaza Ionescu saptamana asta?
- Il inlocuieste pe sefu'.

Angajatul catre sef:
- Mi-ati promis ca imi mariti salariul, daca sunteti multumit de mine...
- Cum pot fi multumit cu cineva care cere marire de salariu?!

La interviu:
- Sunteti casatorit?
- Nu.
- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze...

La Biroul de Resurse Umane:
- Cautam pe cineva care nu se da inapoi de la nici un fel de munca si nu se imbolnaveste niciodata.
- OK, angajati-ma pe mine, va ajut eu sa cautati.

de infinit | Trackback | 0 comentarii |

Clipa perfecta
     media: 5.00 din 1 vot

17.04.07
22:52


Incerc mai nou sa traiesc clipa, sa savurez prezentul. Nimic mai mult. Sa traiesc aici si acum, fara trecut, fara viitor. Sa nu-mi las mintea sa-mi macine marunt trecutul, sa-l analizeze si sa-l intoarca pe toate fetele incercand sa-l schimbe. Fara idei despre cum ar fi trebuit sa fie, despre cum ar fi trebuit sa reactionez, ce a fost bine si ce nu a fost bine. Mintea se refugiaza, de asemenea, si in capcana planificarii viitorului. Ba mai roz, ba mai sumbru, asta este placerea maxima a mintii, sa planifice viitorul sau sa toace marunt trecutul. Si din cate am observat, cam asa fac toti oamenii

Ma intreb: ce este in neregula cu momentul acum de oamenii nu-l savureaza? De ce uitam noi ca acest moment, chiar aceasta clipa, care este perfecta si nu are nevoie de un trecut mort sau un viitor incert pentru a exista. Realitatea si omul exista, aici si acum. In ACUM se regasesc toate raspunsurile, toate esentele si toata trairea de care avem nevoie pentru a fi ce am fost proiectati sa fim: fiinte perfecte.

Cand sunt in prezent, intr-o realitate a prezentului continuu, sunt in sfarsit liber. Nu mai raman decat Eu, cel care sunt, inainte de a fi. Decat eu si realitatea care devine vie, prinde viata. Sunt si atat. Exist.

Carpe diem. Traieste clipa.


de infinit | Trackback | 0 comentarii |

cum sa dormi la birou'
     media: 4.00 din 1 vot

15.04.07
18:37


de asa ceva am eu nevoie luni dimineata






dar totusi, nu ma tund eu in cap pentru asa ceva. caut in continuare.

de infinit | Trackback | 0 comentarii |

universul si omul
     media: 5.00 din 4 voturi

15.04.07
18:10


Poze din spatiu, toate autentice, nelucrate in photoshop. Perfectiune si desavarsire in frumusete estetica:

















Nu cred ca universul s-a dezoltat printr-un evolutionism haotic, rezultat in urma unei explozii initiale, numita generic Big-Bang. Universul, pamantul asta, chiar si adidasii din picioare (sic! ) sunt prea perfecte/perfecti sa fi aparut asa de la sine, fara nici un fel de sistem in spate, fara nici un fel de super-minte, super-inteligenta (numita generic de oameni 'divinitate') care sa le planifice si sa le organizeze, sa le structureze.

O inscriptie de pe frontonul templului din Delphi spunea: "Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul univers cu toate fortele sale ascunse." Stiau ei ce stiau . Adica universul e holografic, si in fiecare farama de element, in fiecare particula/electron/foton/whatever se afla de fapt holograma intregului univers .
Niiiiice!!!!!
Uber nice!

Un dialog ipotetic la scara universala:
"- Halo! Aci Gigel, universu', catre Lenutza, univearsa.
- Da, Patrauleo, pirandelule blond cu ochii in trei culori.
- Fey, ma hauzi!?
- Da, bei. Hai zi
- Hai luv U fey. Luv U foarte tare. Zau! Cross my photon heart." (partea cu hope to day nu place la mine, asa ca sarim peste ea).


de infinit | Trackback | 2 comentarii |

trancer for life
     media: 5.00 din 1 vot

15.04.07
17:49
Cand ascult delerium - silence, uit ca sunt in lumea asta si ma simt in paradis, in o lume perfecta, fara moarte, fara rautate, fara agresivitate, fara bush-i, benladeni, basesci sau tariceni. Fara poluare si fara globalizare. O lume cu patru anotimpuri bine determinate, cu ploaie multa si munti superbi, cu plaje perfecte si cer cristalin, cu nori perfecti si zambete la orice colt de strada.

Listen:

de infinit | Trackback | 0 comentarii |

prin bucuresti
     media: 0.00 din 0 voturi

15.04.07
17:29

bai nene, m-am saturat.
vreau sa vad biciclete cat mai multe in bucuresti, o masina si o bicicleta. Mai ales acu' ca vine vremea calda. Sa umble toata lumea cu 'cicletele sau pe jos, sa avem si noi parte de un aer un pic mai curat vara asta.


ceva de genul:

iar pentru mine, un 'ozn' dintr-asta, sa fie cu adevarat fun drumul pana la servici:


de infinit | Trackback | 0 comentarii |

pagina urmatoare >>